Archive for 2015

Moda podoabei capilare in Evul Mediu

Moda podoabei capilare in Evul Mediu o constituie colectia de memorii ale calatorilor straini prin Tarile Romane, potrivit realitatea.net.

Banatenii purtau „parul lung, cu carare pe frunte, atarnand pe tample atat de jos, ca de multe ori ajunge cu o jumatate de palma pana sub barbie; in unele tinuturi se socoteste drept o frumusete cand il innoada de varfuri".

Cele mai înfioratoare torturi din Evul Mediu

06:39 by Buza Ion 0 Comments A⁺ a^-

Evul Mediu a fost, cu siguranţă, perioada cea mai terifiantă din istoria omenirii. Dacă în ziua de astăzi credeţi că oamenii sunt violenţi şi cruzi, trebuie să vedeţi cum obişnuiau să-şi pedepsească aceştia semenii în urmă cu 500 de ani.
Sărăcia şi foametea sunt cuvintele care descriu cel mai bine acea perioadă. Majoritatea oamenilor erau săraci, sufereau de boli incurabile, iar libertatea lor depindea de bogaţii care deţineau pământuri.

Care era politica acelor vremuri? Dacă aveai bani, puteai să îţi “ispăşeşti păcatele” contra unei sume de bani. Cum majoritatea oamenilor supuşi la torturi erau oameni săraci, s-au inventat metode “ingenioase”. Oamenii puteau să se considere norocoşi dacă, în urma unei infracţiuni, “scăpau” cu o pedeapsă de genul tăierea mâinii sau a limbii.

Majoritatea dispozitivelor de tortură se află la muzeul “Rothenburg ob der Tauber” din Germania. Şi în muzeele din România sunt expuse exemplare de genul acesta, în special în Sighişoara, la “Camera de Tortură”.

1. Ţeapa

Aceasta metodă de tortură este asociată de obicei cu Vlad Ţepeş, de unde şi-a atribuit şi numele.

Victima era străpunsă de ţeapă şi lăsată să moară, proces ce putea să dureze până la 3 zile.

Legendele spun că lui Vlad Ţepes îi plăcea să ia masa, privind oamenii zbătându-se în ţepe.

2. Leagănul lui Iuda

Cu siguranţă nu e la fel de crud ca ţeapa, însă mult mai sadic. Anusul sau vaginul victimei erau plasate în vârful piramidei (foto), scopul fiind acela de a prelungi durerea, sau de a ţepui cât mai incet, dar “eficient”.

Victima era de obicei goală, pentru a evidenţia umilirea acestei torturi şi de obicei erau atârnate greutăţi pe picioare, pentru a face procesul şi mai dureros. Acest tip de tortură putea să dureze de la câteva ore, până la zile întregi.

3. Sicriul

Tortura “Sicriul” era una din cele mai înfricoşătoare din Evul Mediu.

De obicei, cei care sfârşeau pedepsiţi astfel, comiteau infracţiuni “serioase”, ca erezia şi blasfemia.

Victima era plasată în interiorul unei cuşti de metal, construită după forma corpului uman şi era de obicei agăţată de copaci.

“Ereticul” era lăsat acolo, pentru a fi mâncat, de viu, de către păsări si alte animale. Unii oamenii aruncau cu pietre sau alte obiecte, pentru a intensifica durerea condamnatului.

4. Masa de tortură

Cine ar putea uita de masa de tortură, care era o unealtă obişnuită în Evul Mediu?

Scopul acesteia era de a imobiliza victima şi de a o tortura prin ruperea oaselor. Pe unele mese erau aplicate şi cuie, pentru a-l duce pe condamnat pe culmile durerii.

5. Spintecătorul de sâni

Folosit ca o pedeapsă pentru femei, “spintecătorul de sâni” era folosit pentru a induce durere, a provoca pierderea de sânge sau, pur si simplu, de a lăsa victimele fără sâni.

Acesta era folosit şi fierbinte, pentru ca impactul să fie mult mai mare. Foarte puţine femei supravieţuiau acestui crud instrument.

6. Roata lui Catherine

Acest dispozitiv era folosit pentru a prelungi durerea celui acuzat. Victima era legată de o roată care se învârtea, un călău zdrobindu-l cu un ciocan de fier.

Odată ce oasele sale erau rupte, acesta era lăsat să moară în chinuri, pe roată. Mai mult, acesta era uneori agăţat de un copac, pentru ca păsările să mănânce din carnea sa vie. Majoritatea nu mureau de durere, ci de deshidratare.

Uneori, când pedeapsa se vroia a fi mai “indulgentă”, acuzatul era lovit în stomac şi piept, părţi ale corpului cunoscute în limba franceză drept “coups de grâce” (lovitura de graţie), fapt ce cauza moartea mult mai rapidă.

7. Fierăstrăul

Acesta era instrumentul cel mai comun şi cel mai ieftin, fiind folosit pentru cei acuzaţi de blasfemie, adulter, erezie, furt, crimă sau vrăjitorie.

Persoana în cauză era atârnată cu capul în jos, pentru a permite sângelui să fie redirecţionat în creier – metoda ideală pentru a determina victima să fie conştientă cât mai mult timp.

De obicei victima era tăiată în două, însă, uneori, şi până la abdomen, pentru a prelungi durerea.

8. Concasorul de creier

Folosirea concasorului de creier era o metoda populară în timpul Inchiziţiei spaniole.

Victima era pusă pe orizontală, iar capul acesteia era introdus în concasor. Dispozitivul compresa craniul, spărgea dinţii şi scotea ochii.

Această metodă era folosită de obicei pentru a obţine informaţii importante. Dacă procesul nu era dus până la sfârşit, victima rămânea cu vătămarea serioasă a creierului, ochilor sau danturii.

Frumusetea de-a lungul timpului

06:38 by Buza Ion 0 Comments A⁺ a^-

Muza de inspiratie pentru artisti, subiect inepuizabil pentru oamenii de stiinta, frumusetea feminina s-a aflat dintotdeauna in centrul preocuparii umane. In ce epoca din istoria lumii regasim insa frumusetea absoluta? S-a inventat oare vreo oglinda fermecata care ar putea sa ne plimbe de-a lungul timpului si sa ne spuna: da, ea este cea mai frumoasa femeie nascuta pe pamant vreodata? Nu chiar…

Statutul femeii in evul mediu

06:37 by Buza Ion 0 Comments A⁺ a^-

Statutul social În evul mediu regimul juridic al femeii şi modul în care este privită aceasta în cadrul societăţii se deosebeşte în multe privinţe de cel din societatea antică. Femeia nu mai este o simplă anexă sau un bun aflat în proprietatea capului familiei, în urma suprimării dreptului de tutelă de către împăratul bizantin Iustinian. De asemenea, ea devine proprietara unor bunuri, pe care, dacă doreşte, le poate înstrăina. Femeia din clasele nobiliare poate deţine chiar bunuri funciare (feuduri), în situaţia în care le-a moştenit. În Anglia, cunoscută prin instaurarea unor drepturi civile încă din primele secole ale mileniului II, o femeie (aparţinând clasei nobiliare sau burgheziei) poate chiar beneficia de drepturi juridice: transmiterea averii prin testament, posibilitatea de a participa la acţiuni juridice.

Poligamia a fost condamnată explicit de către Biserică relativ târziu. Din clipa în care a devenit normă juridică declararea consimţământului de ambii parteneri, situaţia femeii se schimbă şi la nivelul mentalităţii. Căsătoria reprezintă în evul mediu modalitatea, mai ales pentru femeile care nu aparţin claselor avute, de a se integra în viaţa activă – diverse munci alături de soţii lor – sau în viaţa socială, putând desfăşura activităţi care necesită răspundere juridică. În evul mediu, în Europa Occidentală, participarea femeilor la activităţile meşteşugăreşti este frecventă. Sunt cunoscute multe corporaţii meşteşugăreşti în care prezenţa femeilor este majoritară.

În mediul rural, activitatea femeii este deosebit de intensă, chiar în grad superior bărbaţilor, pentru procurarea celor necesare traiului cotidian: ea participă la munci agricole şi gospodăreşti.

Femeia ca ideal cavaleresc Evul mediu occidental consacră, în bună măsură sub influenţa Orientului, statutul social al femeii din aristocraţie ca subiect al unui sentiment deosebit, necunoscut până atunci: adoraţia şi devotamentul bărbatului, care îşi pune întreaga fiinţă şi semnele nobleţei sale (armele) în slujba femeii iubite. Curtenia, ca ideal cavaleresc, şi idealizarea femeii în literatura trubadurilor reprezintă elementele cele mai importante ale schimbării mentalităţii.

Calatori si calatorii in Evul Mediu

06:37 by Buza Ion 0 Comments A⁺ a^-

Călătoriile medievale. Călătoria reprezintă pentru omul medieval unul dintre elementele esenţiale ale vieţii, nu atât prin frecvenţa cu care se produce (societatea medievală este mai degrabă statică), cât prin tentaţia pe care o reprezintă. Cu excepţia negustorului, obligat să se deplaseze prin natura îndeletnicirii sale, omul medieval (ţăran, orăşean, dar şi nobil) este mai degrabă sedentar. El cunoaşte cel mai mult împrejurimile locului unde s-a născut. Dar ispita (combinată cu spaima) pe care o stârneşte necunoscutul este extraordinară. Ea se asociază, în mentalitatea impregnată de religios a omului medieval, cu descoperirea “cetăţii lui Dumnezeu” şi parcurgerea drumurilor lui Isus ori a peregrinărilor apostolilor săi.

Seniorul si castelul feudal

06:36 by Buza Ion 1 Comments A⁺ a^-

Spre deosebire de locuinţele ţăranilor, a căror destinaţie este în primul rând una utilitară, castelul se supune mai ales unor necesităţi de dominaţie simbolică, puternicii având nevoie să ﬁe văzuţi şi temuţi, şi apoi unora militare.

În perioada care a urmat destrămării imperiului carolingian, datorită delegării atributelor regale unor înalţi funcţionari care acţionează în teritoriu şi prin generalizarea imunităţii, care dă marilor proprietari funciari dreptul de a împărţi dreptatea şi de a strânge impozitele fără amestecul agenţilor puterii centrale, autoritatea politică a început să ﬁe exercitată la nivelul unor entităţi politice mai restrânse. Acestea sunt iniţial de tipul regatelor şi principatelor (ansambluri teritoriale conduse de duci, comiţi sau marchizi). Odată cu invaziile vikingilor şi ale ungurilor, care fac necesară apărarea cu forţe locale, datorită imposibilităţii de a reacţiona în care se găseşte regalitatea, această fărâmiţare a autorităţii continuă. Ca atare, în secolul al X-lea entitatea autonomă de bază este senioria, iar această situaţie se va perpetua până în secolul al XIII-lea, când puterea regală îşi recapătă prerogativele.

Un medicament miraculos

06:35 by Buza Ion 0 Comments A⁺ a^-

În evul mediu, alcoolul – care era numit aqua ardens sau spiritus vitae – era ingerat doar ca medicament, atribuindu-i-se mii de virtuţi; rachiul era considerat “mama, stăpâna, regina tuturor medicamentelor; el este

Reprezentări ale evreilor în Evul Mediu

06:34 by Buza Ion 0 Comments A⁺ a^-

Ilustrativă pentru ambiguitatea esenţială a condiţiei evreieşti este piesa lui Shakespeare, Neguţătorul din Veneţia, care prezintă toate stereotipurile referitoare la cămătarul evreu, dar şi tragismul existenţei acestuia. Shyolck le este necesar tuturor celor care au nevoie de bani, dar care îl dispreţuiesc pentru că le dă împrumuturi. În condiţiile în care, în vremea lui Shakespeare, părinţii deţineau controlul asupra căsătoriei copiilor lor, căsătoriile contractate fără acordul parental fiind aproape imposibile, Shylock nu-şi poate recupera fiica, fugită cu un creştin. Iar când cere în justiţie dreptate împotriva datornicului care nu i-a plătit la timp, este pe punctul de a fi, tot el, condamnat.

Calanutatele de la sfirșitul Evului Mediu

10:20 by Buza Ion 0 Comments A⁺ a^-

Începutul secolului al XIV-lea constituie pentru Europa debutul unei epoci de calamităţi pe care le rezumă celebra rugăciune adresată lui Dumnezeu de umanitatea în suferinţă: “Apără-ne, Doamne, de foamete, de ciumă şi de război!”.

Constructorii Catedralilor

10:14 by Buza Ion 0 Comments A⁺ a^-

„În răstimpul a trei secole, de la 1050 la 1350, Franţa a extras milioane de tone de piatră pentru a înălţa 80 de catedrale, 500 de biserici mari şi câteva zeci de mii de biserici parohiale. În aceste trei secole, Franţa a pus în mişcare mai multe blocuri

Cavaleri și nobili în Evul Mediu

10:08 by Buza Ion 0 Comments A⁺ a^-

Începând cu secolul al XI-leaIarnaiorii (feudalii laici) au început să se distanţeze de restul societăţii prin organizarea instituţiei cavaleriei. Obiectivul principal era de a forma din tinerii familiilor feudale vasali care să-şi îndeplinească datoriile faţă de seniorul lor şi luptători destoinici.

Biserici mănăstiri

06:03 by Buza Ion 0 Comments A⁺ a^-

Evanghelizarea

Persecuțiile împotrivă creștinilor s-au încheiat în sec. IV în timpul domniei lui Constantin I. Succesorul sau, Teodosie I, a oficializat creștinismul că religie imperială de stat. Dezvoltarea bisericii creștine s-a realizat în strânsă legătură cu puterea politică. Roma a fost considerată Sfântul Scaun, sau sediul puterii și reședința papei, conducătorul bisericii.

Pe treapta de autoritate inferioară papei se află episcopii. Conciliile bisericești sau întâlnirile episcopale, au dictat teologia creștină prin punerea de acord asupra crezurilor-expresii ale credinței. Imperiul Roman s-a divizat în 395 , după care s-a separat Biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă Bizantină. Biserici autonome au apărut și în Orientul Mijlociu și în Africa de Nord. Sfântul Patrick răspândește creștinismul în Irlanda, iar Sfântul Augustin îi convertește pe saxoni. Răspândirea creștinismului în diferite țări și întemeierea de mânăstiri sunt atribuite călugărilor pelerini. Botezul regelui franc Clovis la Rheims în 489 marchează momentul răspândirii în întreagă Europa. În Africa de Nord și în Spania, influența creștinismului se confruntă cu extinderea islamului. În secolul V, episcopii erau aleși dintre clerici, dar și dintre laicii care și-au dovedit abilitățile admninistrative.Carol Martel, majordom al regatului francilor a efectuat secularizări ale pământurilor Bisericii pentru a putea oferi beneficii soldaților săi .

Cultura

05:58 by Buza Ion 0 Comments A⁺ a^-

Literatura

Cultura apuseană era predominant religioasă. Cărturari precum Sfântul Augustin compuneau opere teologice , istorice și filosofice. Ieronim traducea Biblia, Viețile Sfinților scrisă de Atanasie din Alexandria sau Cronica lui Eusebiu de Cezareea într-o latină vulgară mai simplă și ușor de înțeles, accesibilă tuturor . A pus bazele hagiografiei, specific literaturii creștine. S-au remarcat scriitori creștini ca Tertullian sau Lactanius. Sfântul Hilariu de Poitiers a creat poezia crestia latină, a compus imnuri religoioase inspirate după cele grecești. Amrozie al Milanului a scris poezii liturgice, simple, adecvate cântării în biserică. Prudentius a scris imnuri, polemici și epopee creștine prin care ilustra conflictul dintre vicii și virtuți. Paulinus din Nola și Nicetas din Remesiana au ilustrat poezia creștină. Boethius a

Economie si societate

05:52 by Buza Ion 0 Comments A⁺ a^-

Agricultura

Răcirea climei între sec. V-X a dus la modificări ale vegetației, pădurile și mlaștinile predominând spațiul european. Pădurile predomina, iar terenurile cultivabile sunt tot mai puține. Orașele române și ogoarele sunt abandonate de pe urma marilor migrații, colapsului instituțiilor romane, anarhiei și foametei, locuitorii acestora refugiindu-se în păduri, întemeind noi sate, ferme izolate sau aglomerări rurale mici, care aveau în centru parorhia. Erau construite numai case din lemn, oamenii locuind cu animalele sub același acoperiș într-o singură încăpere. Până în sec. VIII, nobilii încă mai utilizau sclavi care să le lucreze pământurile, care ulterior, au fost înzestrați cu gospodarii proprii. Alimentele de bază erau cerealele și legumele (ceapă, mazăre, varză, napi, usturoi) și fructe (mere). În zonă mediteraneană erau cultivate citricele și măslinele. Pentru carne și lapte erau crescute bovinele, caprinele și ovinele. Porcii erau extrem de apreciați de germanici, folosind grăsimi animale pentru preparare. Datorită semnificații religioase, cultură viței-de-vie era practicată în nordul Europei. Băuturi precum berea și hidromelul erau printre preferințele germanicilor.

Ordinea sociala

05:48 by Buza Ion 0 Comments A⁺ a^-

Societatea medievală era puternic ierarhizată, iar în fruntea ei se aflau nobilimea și clerul. Majoritatea populației, de la cei mai umili cerșetori până la cei mai bogați negustori, formau starea a treia. Ierarhizarea era justificată prin mentalitatea potrivit căreia fiecare stare, la fel că și membrele unui corp, avea sarcinile proprii pe care trebuia să le execute pentru binele tuturor.

Evul mediu tirziu

05:47 by Buza Ion 0 Comments A⁺ a^-

Inchizitia

In urma acestei cruciade si din cauza neințelegerilor doctrinare, care au generat apariția sectelor disidente, s-a dezvoltat această institutie persecutoare si intoleranța, cunoscută sub numele de Sfantul Oficiu al Inchizitiei. De-a lungul secolelor precedente, demascarea ereticilor fusese răspunderea episcopilor, fiecare din ei trebuind sa aibă rolul unui judecator episcopal anchetator. Dar nu se acordase mare importanță acestei sarcini și erezia, schisma si divizarea sectara aproape ca batjocoreau unitatea pe care din totdeauna biserica o avusese in vedere si o pretinsese cu putere.

Evul mediu feudal

05:45 by Buza Ion 0 Comments A⁺ a^-

Societate si Economie

Perioada a asistat la creșterea populației, în Europa crescând de la 35 la 80 de milioane între anii 1000-1347, datorită dezvoltării tehnicilor agricole, declinul sclaviei, climei și încheierii invaziilor. 90% din populația Europei trăia în mediul rural. Mulți nu mai trăiau în ferme izolate, ci în mici comunități, ulterior acestea evoluând în orașe.
Țăranii prestau servicii nobililor prin muncă și participare în campanii militare. Nobilii, cu titlurile lor și că simpli cavaleri, exploatau pământurile prin intermediul țăranilor șerbi.

Evul mediu timpuriu

05:41 by Buza Ion 0 Comments A⁺ a^-

Strucura politică a Europei apusene s-a schimbat odată cu sfârșitul Imperiului Roman. Mișcările populațiilor de-a lungul acestei perioade au fost eronat denumite "invazii", dar nu au fost doar expediții militare, ci migrații ale unor populații întregi în interiorul imperiului. Asemenea mișcări au fost sprijinite de refuzul elitei române vestice de-a întreține propria armata sau să plătească taxe pentru a reprima migrațiile. Împărații din secolul V erau de asmenea controlați de militari puternici, ce erau parțial romani sau non-romani. Când linia dinastică a împăraților s-a încheiat, mulți regi care i-au înlocuit au preluat metodele administrative romane.

Etimologie

05:31 by Buza Ion 0 Comments A⁺ a^-

Noțiunea „Evul Mediu” derivă din limba latină (MEDIVM AEVVM) și provine din filologia umanistă a Renașterii, unde definea sub forma media latinitas intervalul de timp cuprins între împăratul roman Constantin cel Mare (306-337) și cel francez Carol cel Mare (768-814).

Periodizare

05:29 by Buza Ion 0 Comments A⁺ a^-

Cronologia Evului Mediu are o valoare prevalent orientativă, fiind discutată și în prezent în literatura istorică. În consecință, reperele în funcție de care este fixată cronologia Evului Mediu sunt variate. Această epocă istorică cuprinde, într-un sens general, perioada de timp scursă între data căderii Imperiului Roman de Apus (anul 476) și data ocupării de către turci a Constantinopolului (1453), capitala Imperiului Bizantin. Limita superioară de datare a Evului Mediu este fixată uneori de Renaștere, în secolele XIV-XV, iar alteori chiar de Revoluția franceză (1789-1799), atunci când s-ar termina epoca feudală.

Evul mediu

05:23 by Buza Ion 0 Comments A⁺ a^-

În istoria europeană, Evul Mediu (epoca mijlocie) a fost perioada dintre antichitate şi epoca modernă.

Perioada medievală este subdivizată în trei perioade: Evul Mediu Timpuriu, evul mediu mijlociu şi evul mediu târziu. La nivel global, mai este denumit şi perioada post-clasică.

Evul Mediu