Economie si societate
Agricultura
Răcirea climei între sec. V-X a dus la modificări ale vegetației, pădurile și mlaștinile predominând spațiul european. Pădurile predomina, iar terenurile cultivabile sunt tot mai puține. Orașele române și ogoarele sunt abandonate de pe urma marilor migrații, colapsului instituțiilor romane, anarhiei și foametei, locuitorii acestora refugiindu-se în păduri, întemeind noi sate, ferme izolate sau aglomerări rurale mici, care aveau în centru parorhia. Erau construite numai case din lemn, oamenii locuind cu animalele sub același acoperiș într-o singură încăpere. Până în sec. VIII, nobilii încă mai utilizau sclavi care să le lucreze pământurile, care ulterior, au fost înzestrați cu gospodarii proprii. Alimentele de bază erau cerealele și legumele (ceapă, mazăre, varză, napi, usturoi) și fructe (mere). În zonă mediteraneană erau cultivate citricele și măslinele. Pentru carne și lapte erau crescute bovinele, caprinele și ovinele. Porcii erau extrem de apreciați de germanici, folosind grăsimi animale pentru preparare. Datorită semnificații religioase, cultură viței-de-vie era practicată în nordul Europei. Băuturi precum berea și hidromelul erau printre preferințele germanicilor.
Răcirea climei între sec. V-X a dus la modificări ale vegetației, pădurile și mlaștinile predominând spațiul european. Pădurile predomina, iar terenurile cultivabile sunt tot mai puține. Orașele române și ogoarele sunt abandonate de pe urma marilor migrații, colapsului instituțiilor romane, anarhiei și foametei, locuitorii acestora refugiindu-se în păduri, întemeind noi sate, ferme izolate sau aglomerări rurale mici, care aveau în centru parorhia. Erau construite numai case din lemn, oamenii locuind cu animalele sub același acoperiș într-o singură încăpere. Până în sec. VIII, nobilii încă mai utilizau sclavi care să le lucreze pământurile, care ulterior, au fost înzestrați cu gospodarii proprii. Alimentele de bază erau cerealele și legumele (ceapă, mazăre, varză, napi, usturoi) și fructe (mere). În zonă mediteraneană erau cultivate citricele și măslinele. Pentru carne și lapte erau crescute bovinele, caprinele și ovinele. Porcii erau extrem de apreciați de germanici, folosind grăsimi animale pentru preparare. Datorită semnificații religioase, cultură viței-de-vie era practicată în nordul Europei. Băuturi precum berea și hidromelul erau printre preferințele germanicilor.
În lipsa îngrășămintelor, solul era repede epuizat după câțiva ani, astfel, multe păduri erau defrișate, recoltele și randamentele erau scăzute, oamenii aflându-se frecvent sub amenințarea foametei. Erau cunoscute și tehnici rudimentare precum plugul de lemn cu brǎzdarul de fier utilizat în zonele mediteranene. Pentru măcinarea cerealelor erau utilizate râșnite de mână sau mori de apa.
Între sec. VII-VIII, în perioada carolingiană, clima își revine, efectele ciumei lui Iustinian se diminuează, situația politică se stabilizeaza, iar economia se ameliorează. Are loc o creștere demografică lentă, dar sigură în spațiul apusean. Apariția unor unelte de fier îmbunătățite contribuie la defrișări în masă ce vor duce la extinderea așezărilor și noi tehnici de înjugare a animalelor, fiind lucrate suprafețe mai mari de teren . Apare asolamentul trienal , pământul întregii comunități fiind împărțită în trei : pe o parte erau semănate cerealele de toamnă precum grâu sau secară, pe o parte erau semănate cerealele de primăvară pentru hrană animalelor, ca orz sau ovăz, iar o parte era lăsată în pârloagă, obținându-se două recolte. Caii erau utilizați la scară mare la muncile agricole. Pe plan militar, caii sunt potcoviți, apare scărița de șa..
Demografia
Natalitatea era extrem de crescută, fiind 40 de nou născuți la 1000 de locuitori. Fetele se căsătoreau timpuriu din perioada adolescenței, iar metodele contraceptive lipseau sau erau interzise de biserică. Mortalitatea infantilă era ridicată (1 din trei copii nu apucau vârstă adolescenței), media de viață era extrem de scăzută la 20-30 de ani, la 40 de ani, oamenii fiind considerați "bătrâni". Oamenii care trăiau în zone supraaglomerate cu resurse puține se deplasau în zone cu condiții mai bune.
In ciuda natalității ridicate, demografia se afla în regres. De la 50 milioane de locuitori, Europa numără 30 de milioane în sec. V-VI. Foametea, războaiele, sărăcia, nesiguranța, migrațiile și epidemiile au contribuit la scăderea populației.
Între sec. VII-VIII, în perioada carolingiană, clima își revine, efectele ciumei lui Iustinian se diminuează, situația politică se stabilizeaza, iar economia se ameliorează. Are loc o creștere demografică lentă, dar sigură în spațiul apusean. Apariția unor unelte de fier îmbunătățite contribuie la defrișări în masă ce vor duce la extinderea așezărilor și noi tehnici de înjugare a animalelor, fiind lucrate suprafețe mai mari de teren . Apare asolamentul trienal , pământul întregii comunități fiind împărțită în trei : pe o parte erau semănate cerealele de toamnă precum grâu sau secară, pe o parte erau semănate cerealele de primăvară pentru hrană animalelor, ca orz sau ovăz, iar o parte era lăsată în pârloagă, obținându-se două recolte. Caii erau utilizați la scară mare la muncile agricole. Pe plan militar, caii sunt potcoviți, apare scărița de șa..
Demografia
Natalitatea era extrem de crescută, fiind 40 de nou născuți la 1000 de locuitori. Fetele se căsătoreau timpuriu din perioada adolescenței, iar metodele contraceptive lipseau sau erau interzise de biserică. Mortalitatea infantilă era ridicată (1 din trei copii nu apucau vârstă adolescenței), media de viață era extrem de scăzută la 20-30 de ani, la 40 de ani, oamenii fiind considerați "bătrâni". Oamenii care trăiau în zone supraaglomerate cu resurse puține se deplasau în zone cu condiții mai bune.
In ciuda natalității ridicate, demografia se afla în regres. De la 50 milioane de locuitori, Europa numără 30 de milioane în sec. V-VI. Foametea, războaiele, sărăcia, nesiguranța, migrațiile și epidemiile au contribuit la scăderea populației.
Societatea
Datorită ruralizării, decăderii orașelor și colapsul sistemului economic, pământul devine cea mai sigură sursă de bogăție. Regii germanici, precum merovingienii, făceau danii în pământuri apropiaților pentru a le câștiga loialitatea și a-și menține autoritatea asupra lor. Însă, treptat, regii își pierd autoritatea, domnind doar cu numele, adevărată putere deținând-o nobilii locali. Țăranii intrau în slujbă acestora, devenind vasali, care le ofereau servicii, obligațiuni militare și supunere, iar seniorii le asigurau mijloacele de subzistență și securitatea. Treptat, vasalii primeau gospodarii proprii. Vasalii îngenuncheau în față seniorilor și depuneau jurământul de loialitate și supunere. Pământul pe care îl primea (feudul) trebuia lucrat și era transmis ereditar. Acesta nu trebuia să prejudicieze bunurile, familia sau onoarea și să nu-l trădeze. La rândul sau, seniorul trebuia să nu-l neindreptateasca sau să atenteze la familia sau viață sa. Descendenții aristocraților și senatorilor preiau funcții ecleziastice, în timp ce germanicii preiau funcții militare, dar după înrudiri și schimburi reciproce de cultură, se întrepătrund. Tot mai mulți țărani, datorită insecurității, preferă să lucreze ca șerbi pe domeniile celor puternici, numărul țăranilor dependenți fiind în continuă creștere. Structura domeniului era împărțit în pământul exploatat pentru profitul integral al proprietarului și în gospodăriile țăranilor dependenți. Țăranii aveau datoria de-a munci sau a-l plăți pe proprietar cu o parte din recoltele obținute și nu puțeau exploata pădurile și pășunile decât cu voia proprietarului. Sunt fabricate noi monede: în Imperiul Carolingian era dinarul. Doar pe domeniile regale erau fabricate produsele meșteșugărești. Marele domeniu aparținea ecleziasticilor sau aristocrației laice care beneficia de imunitate în fața regelui. După o perioadă nu foarte înfloritoare, stabilitatea dispare după declinul autorității carolingiene și în urmă unui nou val de invazii- vikingii. Apar primele castele și fortificații cu rol defensiv, care devin un instrument de putere al marilor nobili .
Datorită ruralizării, decăderii orașelor și colapsul sistemului economic, pământul devine cea mai sigură sursă de bogăție. Regii germanici, precum merovingienii, făceau danii în pământuri apropiaților pentru a le câștiga loialitatea și a-și menține autoritatea asupra lor. Însă, treptat, regii își pierd autoritatea, domnind doar cu numele, adevărată putere deținând-o nobilii locali. Țăranii intrau în slujbă acestora, devenind vasali, care le ofereau servicii, obligațiuni militare și supunere, iar seniorii le asigurau mijloacele de subzistență și securitatea. Treptat, vasalii primeau gospodarii proprii. Vasalii îngenuncheau în față seniorilor și depuneau jurământul de loialitate și supunere. Pământul pe care îl primea (feudul) trebuia lucrat și era transmis ereditar. Acesta nu trebuia să prejudicieze bunurile, familia sau onoarea și să nu-l trădeze. La rândul sau, seniorul trebuia să nu-l neindreptateasca sau să atenteze la familia sau viață sa. Descendenții aristocraților și senatorilor preiau funcții ecleziastice, în timp ce germanicii preiau funcții militare, dar după înrudiri și schimburi reciproce de cultură, se întrepătrund. Tot mai mulți țărani, datorită insecurității, preferă să lucreze ca șerbi pe domeniile celor puternici, numărul țăranilor dependenți fiind în continuă creștere. Structura domeniului era împărțit în pământul exploatat pentru profitul integral al proprietarului și în gospodăriile țăranilor dependenți. Țăranii aveau datoria de-a munci sau a-l plăți pe proprietar cu o parte din recoltele obținute și nu puțeau exploata pădurile și pășunile decât cu voia proprietarului. Sunt fabricate noi monede: în Imperiul Carolingian era dinarul. Doar pe domeniile regale erau fabricate produsele meșteșugărești. Marele domeniu aparținea ecleziasticilor sau aristocrației laice care beneficia de imunitate în fața regelui. După o perioadă nu foarte înfloritoare, stabilitatea dispare după declinul autorității carolingiene și în urmă unui nou val de invazii- vikingii. Apar primele castele și fortificații cu rol defensiv, care devin un instrument de putere al marilor nobili .
