Archive for noiembrie 2015

Calanutatele de la sfirșitul Evului Mediu

10:20 0 Comments A+ a-

Începutul secolului al XIV-lea constituie pentru Europa debutul unei epoci de calamităţi pe care le rezumă celebra rugăciune adresată lui Dumnezeu de umanitatea în suferinţă: “Apără-ne, Doamne, de foamete, de ciumă şi de război!”.


Constructorii Catedralilor

10:14 0 Comments A+ a-

„În răstimpul a trei secole, de la 1050 la 1350, Franţa a extras milioane de tone de piatră pentru a înălţa 80 de catedrale, 500 de biserici mari şi câteva zeci de mii de biserici parohiale. În aceste trei secole, Franţa a pus în mişcare mai multe blocuri

Cavaleri și nobili în Evul Mediu

10:08 0 Comments A+ a-

Începând cu secolul al XI-leaIarnaiorii (feudalii laici) au început să se distanţeze de restul societăţii prin organizarea instituţiei cavaleriei. Obiectivul principal era de a forma din tinerii familiilor feudale vasali care să-şi îndeplinească datoriile faţă de seniorul lor şi luptători destoinici.

Biserici mănăstiri

06:03 0 Comments A+ a-

Evanghelizarea

     Persecuțiile împotrivă creștinilor s-au încheiat în sec. IV în timpul domniei lui Constantin I. Succesorul sau, Teodosie I, a oficializat creștinismul că religie imperială de stat. Dezvoltarea bisericii creștine s-a realizat în strânsă legătură cu puterea politică. Roma a fost considerată Sfântul Scaun, sau sediul puterii și reședința papei, conducătorul bisericii.
 Pe treapta de autoritate inferioară papei se află episcopii. Conciliile bisericești sau întâlnirile episcopale, au dictat teologia creștină prin punerea de acord asupra crezurilor-expresii ale credinței. Imperiul Roman s-a divizat în 395 , după care s-a separat Biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă Bizantină. Biserici autonome au apărut și în Orientul Mijlociu și în Africa de Nord. Sfântul Patrick răspândește creștinismul în Irlanda, iar Sfântul Augustin îi convertește pe saxoni. Răspândirea creștinismului în diferite țări și întemeierea de mânăstiri sunt atribuite călugărilor pelerini. Botezul regelui franc Clovis la Rheims în 489 marchează momentul răspândirii în întreagă Europa. În Africa de Nord și în Spania, influența creștinismului se confruntă cu extinderea islamului. În secolul V, episcopii erau aleși dintre clerici, dar și dintre laicii care și-au dovedit abilitățile admninistrative.Carol Martel, majordom al regatului francilor a efectuat secularizări ale pământurilor Bisericii pentru a putea oferi beneficii soldaților săi .

Cultura

05:58 0 Comments A+ a-

Literatura


   
Cultura apuseană era predominant religioasă. Cărturari precum Sfântul Augustin compuneau opere teologice , istorice și filosofice. Ieronim traducea Biblia, Viețile Sfinților scrisă de Atanasie din Alexandria sau Cronica lui Eusebiu de Cezareea într-o latină vulgară mai simplă și ușor de înțeles, accesibilă tuturor . A pus bazele hagiografiei, specific literaturii creștine. S-au remarcat scriitori creștini ca Tertullian sau Lactanius. Sfântul Hilariu de Poitiers a creat poezia crestia latină, a compus imnuri religoioase inspirate după cele grecești. Amrozie al Milanului a scris poezii liturgice, simple, adecvate cântării în biserică. Prudentius a scris imnuri, polemici și epopee creștine prin care ilustra conflictul dintre vicii și virtuți. Paulinus din Nola și Nicetas din Remesiana au ilustrat poezia creștină. Boethius a

Economie si societate

05:52 0 Comments A+ a-

Agricultura

     Răcirea climei între sec. V-X a dus la modificări ale vegetației, pădurile și mlaștinile predominând spațiul european. Pădurile predomina, iar terenurile cultivabile sunt tot mai puține. Orașele române și ogoarele sunt abandonate de pe urma marilor migrații, colapsului instituțiilor romane, anarhiei și foametei, locuitorii acestora refugiindu-se în păduri, întemeind noi sate, ferme izolate sau aglomerări rurale mici, care aveau în centru parorhia. Erau construite numai case din lemn, oamenii locuind cu animalele sub același acoperiș într-o singură încăpere. Până în sec. VIII, nobilii încă mai utilizau sclavi care să le lucreze pământurile, care ulterior, au fost înzestrați cu gospodarii proprii. Alimentele de bază erau cerealele și legumele (ceapă, mazăre, varză, napi, usturoi) și fructe (mere). În zonă mediteraneană erau cultivate citricele și măslinele. Pentru carne și lapte erau crescute bovinele, caprinele și ovinele. Porcii erau extrem de apreciați de germanici, folosind grăsimi animale pentru preparare. Datorită semnificații religioase, cultură viței-de-vie era practicată în nordul Europei. Băuturi precum berea și hidromelul erau printre preferințele germanicilor.

Ordinea sociala

05:48 0 Comments A+ a-

Societatea medievală era puternic ierarhizată, iar în fruntea ei se aflau nobilimea și clerul. Majoritatea populației, de la cei mai umili cerșetori până la cei mai bogați negustori, formau starea a treia. Ierarhizarea era justificată prin mentalitatea potrivit căreia fiecare stare, la fel că și membrele unui corp, avea sarcinile proprii pe care trebuia să le execute pentru binele tuturor.

Evul mediu tirziu

05:47 0 Comments A+ a-

Inchizitia

     In urma acestei cruciade si din cauza neințelegerilor doctrinare, care au generat apariția sectelor disidente, s-a dezvoltat această institutie persecutoare si intoleranța, cunoscută sub numele de Sfantul Oficiu al Inchizitiei. De-a lungul secolelor precedente, demascarea ereticilor fusese răspunderea episcopilor, fiecare din ei trebuind sa aibă rolul unui judecator episcopal anchetator. Dar nu se acordase mare importanță acestei sarcini și erezia, schisma si divizarea sectara aproape ca batjocoreau unitatea pe care din totdeauna biserica o avusese in vedere si o pretinsese cu putere.

Evul mediu feudal

05:45 0 Comments A+ a-

Societate si Economie

   
 Perioada a asistat la creșterea populației, în Europa crescând de la 35 la 80 de milioane între anii 1000-1347, datorită dezvoltării tehnicilor agricole, declinul sclaviei, climei și încheierii invaziilor. 90% din populația Europei trăia în mediul rural. Mulți nu mai trăiau în ferme izolate, ci în mici comunități, ulterior acestea evoluând în orașe.
Țăranii prestau servicii nobililor prin muncă și participare în campanii militare. Nobilii, cu titlurile lor și că simpli cavaleri, exploatau pământurile prin intermediul țăranilor șerbi.

Evul mediu timpuriu

05:41 0 Comments A+ a-

Strucura politică a Europei apusene s-a schimbat odată cu sfârșitul Imperiului Roman. Mișcările populațiilor de-a lungul acestei perioade au fost eronat denumite "invazii", dar nu au fost doar expediții militare, ci migrații ale unor populații întregi în interiorul imperiului. Asemenea mișcări au fost sprijinite de refuzul elitei române vestice de-a întreține propria armata sau să plătească taxe pentru a reprima migrațiile. Împărații din secolul V erau de asmenea controlați de militari puternici, ce erau parțial romani sau non-romani. Când linia dinastică a împăraților s-a încheiat, mulți regi care i-au înlocuit au preluat metodele administrative romane.    

Etimologie

05:31 0 Comments A+ a-

 Noțiunea „Evul Mediu” derivă din limba latină (MEDIVM AEVVM) și provine din filologia umanistă a Renașterii, unde definea sub forma media latinitas intervalul de timp cuprins între împăratul roman Constantin cel Mare (306-337) și cel francez Carol cel Mare (768-814).

Periodizare

05:29 0 Comments A+ a-

          Cronologia Evului Mediu are o valoare prevalent orientativă, fiind discutată și în prezent în literatura istorică. În consecință, reperele în funcție de care este fixată cronologia Evului Mediu sunt variate. Această epocă istorică cuprinde, într-un sens general, perioada de timp scursă între data căderii Imperiului Roman de Apus (anul 476) și data ocupării de către turci a Constantinopolului (1453), capitala Imperiului Bizantin. Limita superioară de datare a Evului Mediu este fixată uneori de Renaștere, în secolele XIV-XV, iar alteori chiar de Revoluția franceză (1789-1799), atunci când s-ar termina epoca feudală.

Evul mediu

05:23 0 Comments A+ a-

           În istoria europeană, Evul Mediu (epoca mijlocie) a fost perioada dintre antichitate şi epoca modernă.
Perioada medievală este subdivizată în trei perioade: Evul Mediu Timpuriu, evul mediu mijlociu şi evul mediu târziu. La nivel global, mai este denumit şi perioada post-clasică.

Abonați-vă la: Postări (Atom)